Osteoartropatia neuropatica poate fi definita ca modificarile articulare si osoase care apar secundar pierderii senzatiei si se acompaniaza de o varietate de afectiuni. Charcot a descris pentru prima data relatia patologica dintre pierderea senzatiilor si modificarile articulare in 1868.
Articulatia Charcot sau articulatia neuropatica este o conditie progresiva a sistemului musculoscheletic caracterizat de dislocari ale umarului, fracturi patologice si deformari debilitante. Aceasta afectiune determina distrugerea progresiva a osului si tesuturilor moi, iar in forma sa severa determina dizolvarea arhitecturii osului.
Artropatia Charcot poate afecta oricare articulatie dar implica mai frecvent extremitatea inferioara.
Orice conditie care determina neuropatie senzitiva sau motorie poate conduce la articulatia Charcot. Aceasta poate fi o complicatie a diabetului, sifilisului, alcoolismului cronic, leprei, meningomielocelului, leziunilor maduvei spinale, siringomieliei, dializei renale si insensibilitatii congenitale la durere. Diabetul este considerat cea mai frecventa cauza a artropatiei Charcot.
Tabloul clinic al articulatiei Charcot variaza larg in functie de stadiul bolii, astfel simptomele variaza de la moderate cu edem usor pina la deformare si tumefactie severa. Artropatia Charcot acuta se prezinta cu semne de inflamatie. Aceste caracteristici in prezenta unui tegument intact si a pierderii senzatiei de protectie sunt specifice pentru artropatia acuta Charcot.
Durerea apare la majoritatea pacientilor. Instabilitatea si pierderea functiei articulare sunt prezente de asemeni.
Tratamentul artropatiei Charcot este in principal nonoperativ. Terapia fazei acute include imobilizarea si reducerea stressului mecanic. Imobilizarea este efectuata prin proteze care permit pacientului sa mearga si sa previna deformarea. Alte metode de imobilizare sunt tijele metalice si ortozele. Terapia chirurgicala prelungeste timpul de vindecare si este indicata in aparitia deformarii articulare. Extinderea leziunii afecteaza de asemeni vindecarea. Cu cit este mai severa leziunea cu atit vindecarea este mai tardiva si pot apare deformari permanente. Este nevoie in general de 1-2 ani pentru vindecarea completa.
Semne si simptome
Prezentarea clinica a articulatiei Charcot variaza larg in functie de stadiul bolii, astfel simptomele variaza de la moderate cu edem usor pina la deformare si tumefactie severa. Artropatia Charcot acuta se prezinta cu semne de inflamatie: cresterea temperaturii loc, edem unilateral, eritem, epansament articular si resorbtia osului. Aceste caracteristici in prezenta unui tegument intact si a pierderii senzatiei de protectie sunt patognomonice pentru artropatia acuta Charcot.
Durerea apare la peste 75% dintre pacienti, totusi severitatea durerii este semnificativ mai mica fata de asteptari. Instabilitatea si pierderea functiei articulare sunt prezente de asemeni. Miscarea pasiva a articulatiei poate da senzatia de “sac cu oase”. Aproximativ 40% dintre pacientii cu artropatie Charcot acuta au ulceratii concomitente care complica diagnosticul si ridica suspiciunea osteomielitei.
Calsificarea artropatiei Charcot cuprinde:
- modelul 1 implica planta anterioara cu articulatiile interfalangiene, falangele si articulatia metatarsofalangeana
- modelul 2 implica articulatia tarsometatarsiana
- modelul 3 implica articulatiile cuneonaviculare, talonaviculare si calcaneocuboide
- modelul 4 implica articulatia talocrurala sau glezna
- modelul 5 implica calcaneul posterior.
Mai multe informatii pe Wikipedia.com