Osteoporoza înseamna “os poros”. Pâna nu demult considerata o stare normala a vârstnicului, osteoporoza este considerata în prezent o boala, caracterizata prin reducerea densitatii minerale osoase, asociata cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractura în urma unui traumatism de mica intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arata, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însa mai putin dense, prin pierdere de substanta osoasa, ceea ce se reflecta în structura lor interna, care este profund afectata – asemenea unei tesaturi vechi, cu urzeala subtiata si pe alocuri rupta.

Dupa vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanta sa, un fenomen normal si natural odata cu înaintarea în vârsta. Aceasta pierdere poate deveni însa o problema serioasa daca “rezerva osoasa” initiala a fost prea mica sau daca pierderea de substanta osoasa se face prea repede. Rezultatul este cresterea riscului de fractura, fie printr-o cadere obisnuita, ca în cazul încheieturii mâinii sau soldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Mai multe informatii pe Wikipedia